Cand voi devini parinte stiu ce sa fac?

Marrea intrebare a zilelor noastre – ieri sau poate azi, sau poate las pe maine. Si daca se intampla cum voi face fata? Ce ii voi arata copilului? Ce ii voi spune? Cum il voi indruma? Il indrum spre libertate sau spre ceea ce am invatat si eu – si anume “capul plecat, sabia nu il taie”. Vreau sa ii dau tot ce e mai bun in viata, insa nu il las sa exploreze pentru a nu face greseli. Ii intind mana chiar si atunci cand nu enevoie si nu il las sa manance fructe din copac, deoarece sunt stropite, nu il las sa se joace la nisip fiindca se murdareste, nu il las sa alerge pentru ca transpira, ii dau numai jucarii save sau mai bine direct tableta si ii spun ca trebuie sa fie perfect pentru ca mami si taty il iubeste si il recompenseaza cu ciocolata, in loc de fructe si tableta, smart pentru a nu gresi. Si in final copilui stie ca trebuie sa-i parvina tot ceea ce isi doreste, iar noi ne trezim in trei ani sluga copilului, pentru ca am acceptat sa fim cumparati de un bot de om.

Fi ferm cu copilul, in loc sa negociezi cu el, explica-i asemenea unui om mare si fa-i un program bine [us la punct, insa da-i impresia ca are libertate de miscare pentru a fi un om liber mai tarziu. Calauzeste nu impune, lasa-l sa gandeasca si nu face nimic in locul lui, arata-i si lasa-l. Numai asa vei avea surpriza cand va fi la adolescenta si ii vei fi prieten nu dusman. Nu va intelege intru tottul controlul tau din umbra si veti fi o famiie fericita. Invata-l ca nu rebuie sa fi perfect pentru a fi acceptat de ceilalati, ci doar sa fi tu insuti si ca tu ca adult ai facut oarecare greseli pentru a evolua. Steve Jobs nu a construit Apple de la  ani…, becul nu s-a inventat pste noapte, si nici masina nu a fost construita inaintea carutei.

Sa fi parinte e frumos, sa fi prieten cu copilul tau e si mai frumos. Sa faci copilul si adolescentul de mai tarziu sa aiba incredere neconditionata in tine e un lucru magnific. Tu sti sa comunici cu copilul tau, sau simti ca iti ascunde ceva? Daca simti lucrul acesta, uita-te la comportamentul propriu si vezi de ce se ascunde…

Pana la urmatoarea postare va urez toate cele bune si astept comentariile voastr, insa si sugestii de articole.

Sponsored Post Sponsored Post Menu More Info Learn from the experts: Create a successful blog with our brand new courseThe WordPress.com Blog

WordPress.com is excited to announce our newest offering: a course just for beginning bloggers where you’ll learn everything you need to know about blogging from the most trusted experts in the industry. We have helped millions of blogs get up and running, we know what works, and we want you to to know everything we know. This course provides all the fundamental skills and inspiration you need to get your blog started, an interactive community forum, and content updated annually.

Register now

Secretul Secretului

Increderea in tine face totul. Daca tu nu ai incredere, nu iti acorzi clementa atunci din parte cui astepti toate acestea? Lectia  de azi este sa va invat sa va acordati voi insiva lucrurile pe care le cereti de la altii. In loc sa cerem intelegere de la altii, schimbarea altora, cel mai bine e sa incepem de la noi, pentru ca ceilalti sa vada schimbarea noastra si numai in cazul in care sunt si ei pregatiti pentru schimare o vor accepta. Daca nu sunt pregatiti si vreti cu tot dinadinsul sa faca ceea ce voi vreti SURPRIZA… nu o vor face, iar dumneavoastra daca aveti prea mari asteptari veti ramane bosumflati, frustrati si suparati. Si toate astea pentru ce si pentru cine? Cel caruia tu ii doresti schimbarea nu o va face nici macar de dragul altuia, decat in momentul in care el este pregatit .

Cerem, cerem, cerem, insa intrebarea este stim ce sa cerem sau doar cerem…

Pentru ca eu sa inteleg aceste lucruri simple a trebuit sa citesc, sa intreb, sa ma documentez pana am ajuns la esenta: Jack Canfield – Factorul Aladin. V-o recomand cu caldura pentru a invata un abc care nu se invata la scoala, acasa si nici pe starda…e un secret aproape neimpartasit decat unui numar restrans… De ce? Nu se vrea trezirea… Analizati si voi citind aceasta carte.

Va urez toate cele bune, va invit la comentarii si sugestii de subiecte.

Intuitia sau galsul inimii

De cate ori nu ne-am intrebat ce s-ar intampla daca ne-am asculta intuitia sau ce s-ar fi intamplat daca ne-am fi urmat-o… De cate ori ne-am spus, viata mi-ar fi fost alta daca mi-as fi urmat glasul nimii. Poate ca asa e. Viata si experientele altora ne confirma raspunsul la aceasta intrebare retorica din viata noastra si, anume, urmeaza-ti ce-ti decide inima fara sa asculti papagalii vorbitori si hotii de vise din preajma noastra. hotii de vise sunt in primul rand cei din jurul nostru care nu s-au confruntat ei insasi cu situatia prin care trecem noi, insa ei uneori au raspunsuri la toate cate sunt si exista. Alteori nu vor ca noi sa cadem si sa ne lovim , poate vor sa ne tina tot timpul in buzunarul de la piept, tocmai pentru protejare si aceasta continuu protejare ne doare.

Am citit nu de mult o povestioara, pe care v-o impartasesc si dv. Un imparat a primit doi soimi. Unul care era antrenat sa zboare si sa se intaorca, altul care nu zburaa, era speriat. Cel de-al doilea statea tot timpul pe o ramura si trebuia ca zilnic cineva sa il hraneasca. IMparatul privea zilnic pe geam. Intr-o buna zi, cranga pe care statea soimul disparuse, iar el zbura, facea cercuri deasupara palatului. L-a chemat pe cel care avea in grija ingrijirea soimului si l-a intrebat cum a reusit aceasta performanta, deoarece cel care ii facuse cadou perechea de soimi ii spusese ca cel de-al doilea nu va zbura. Primi un raspuns sec si simplu:”Am taiat craca”. Concluzia este ca ramas fara sprijn a fost nevoit sa invete sa zboare.

Asa se intampla si cu noi oamenii. Ne place confortul ramurei sau a fotolilullui, al spatiului caldut in care ne simtim in siguranta. Insa de cele mai multe ori evolutia noastra, libertatea noastra se afla dincolo de aceasta gradina. De multe ori refuzam sa incepem ceva nou, din lene, din teama, din frica de esc, frica de ce vor spune ceilalti. Insa tineti minete, ei vor ramane in urma si se vor plange in fiecare zi a vietii lor, in timp ce dv va veti implini visele. Dupa razboi multi viteji se arata si vor spune: ai avut noroc, fara sa se intrebe cate nopti ai pierdut pentru a face planuri pentru a doua zi, cati pantofi ai rupt pentru ca ai urmat un vis, cate refuzuri ai luat pana cand ai avut un da. Insa, in timp ce ei vor a te limita, tu te gandesti ca orice refuz, orice eroare te duce mai aproape de reusita ta. Te gandesti poate la Steve Jobs, de a carui vis beneficiem si azi, ne bucuram de lumina becului, de masina cu care ne mandrim. Si sa stiti ca daca nu ar fi fost inaintasii nostrii care si-au urmat visurile dincolo de orice inchipuire, dincolo de orice piedica pusa de papapgalii vorbitori nu am fi avut evolutia de azi.

Asa ca sfatul meu de azi este sa ne bucuram de ceea ce avem azi si ne bucura in fiecare zi si sa facem si noi ceva sa ne apropie de visul nostru, sa facem pentru semenii nostrii, pentru ca maine copiii nostri sa isi aminteasca cu mandri de ceea ce le-am lasat mostenire. Poate fi un sfat, sau un indemn, sau faptele noastre, sau faptul ca nu le-am impus si nici nu i-am ingradit din zborul lor spre libertatea personala. Unde se termina si ce este libertatea? De multe ori m-am lovit si ne lovim cu totii de aceste raspunsuri si vesnice intrebari. Libertatea mea se termina la limita libertatii tale. Libertatea este tot ce vreau, tot ce imi doresc atata timp cat nu incalc limita ta cu bocancii. Marii lideri cunosc aceste substraturi, au depasit multe bariere intocmai ca si Cristofor Columb, spre descoperirea Noului Continent.

Va zic la toti: Meritati tot ce e mai bun. Indrazniti. Nu va lasati calcati in picioare si ingraditi in a va urma visurile. Meritati. Puteti si daca mai si vreti sunteti pe cai mari. Suflecati-va manecile si porniti la drum cu incredere. Increderea in sine este 3/4 din realizare.

Va astept cu sugestii pentru viitoarele materiale, dar in acelasi timp astept comentariile voastre.

Suflet tanar

Suntem  in ziua tineretului si sunt  multi printre noi, care chiar daca au ajuns la o venerabila varsta au inca sufletul tanar. Asadar pentru ei si nu numai si pentru tineri si adolescenti, dar si copii putem spune “Sa ne taim in ziua tineretului!” Insa cred ca ar fi o urare mult mai potrivita urmatoarea: “Da-ne mintea de pe urma” sau am vrea sa ne intoarcem cu ani in urma, dar cu mintea coapta de acum.

Multi regreta anumite lucruri din trecut si se tot agata de ele, reptandu-le in mod obsesiv. Se intreaba de ce trecutul si prezentul se impletesc pentru ca maine sa le dea aceleasi situatii ca si ieri. Va spun eu. Legea atractiei nu tine cont de ceea ce respingem si atragem – noi provocam. Cand ne intalnim cu colegi, prieteni, cunoscuti sau nu spunem: “sa vezi ce mi s-a intamplat… Si reluam o situatie din trecut, de cele mai mlte ori neplacuta…. Vorbim, o chemam. Daca nu o chemam noi o cheama cei de langa noi, ca un facut… De multe ori m-am intrebat de ce nu ne amintim lucrurile frumoase, clipele minunate din trecut. Cu totii am avut momente vesele, poate chiar ieri, poate am primit o veste buna, poate ca am avut parte de o realizare si am ajuns macar o data acolo unde ne-am dorit… Ei bine aceste momente le uitam, le abandonam undeva intr-un sertar si maine daca ne intrebi nici macar nu ne mai aducem aminte. Pentru clipele in care noi nu suntem siguri pe fortele noastre, pentru momentele in care repetam parca o situatie fara iesire din trecutul nostru ar fi bune sa privim in caietul realizarilor. Sa notam fiecare realizare a noastra, fiecare cadou pe care ni-l facem singuri – pentru ca asta ne intareste ego-ul. II arata suconstientului ca ne pasa totusi de el si nu la-m abandonat. MArele Eu al nostru se comporta exact ca si un copil, si daca tu il intelegi, il poti struni. Ii dai din cand in cand bomboane, il mangai, il tii in brate pe un copil si ii arati toata dragostea de care esti in stare. Sa fim atenti la reactiile noastre in momentele in care suntem mai putini stapani pe noi. Atunci, sa reactionam, si in loc sa spunem: “iar s-a intamplat, iar nu voi rezolva…. ca si alta data…. Sunt un ratat, rusine sa imi fie.” Iti iei caietul realizarilor, privesti continutul si rostesti ce ai strans acolo cu voce tare, dupa care iei un creion si o hartie si pui ca antet urmatoarea fraza: “Une Eu nu am solutii, Dumnezeu are 1000” si incerci sa gasesti macar 5 modalitati de iesire din acea situatie.

Cu gandul ca macar putin v-am fost de folos pana data viitoare va spun “Toate cel bune si drum luminat oriunde va duceti, indiferent ce usi vreti a deschide.”

Astept sugestiile voastre pentru subiecte viitoare, dar si comentariile voastre.

A venit Iepurasul

La tine cu ce a venit iepurasul? Citeam un articol de al unui prieten…. s mi-a venit ideea sa scriu si eu pe aceasta tema… A venit cu ce am cerut, chiar si mai mult… Iepurasul a venit in completarea lu Mos Craciun cu cadouri consistente, cu prieteni de nadejde cu informatii deosebite si invataturi de valoare. Da ati citit bine. Invataturi de valoare de la oameni deosebiti, carora le multumesc ca fac pare din viata mea si ca am avut prilejul sa ii cunosc. Printre ei as enumera: Florin Rosoga, Liviu Pasat, Sorin Mihu, Si multi, multi a caror nume nu il pun aici dar carora le multumesc pentru sfaturile si informatiile livrate. Au ajuns sa imi fie mentori, le urmaresc articolele, insa cel mai de pret pentru viata fiecaruia este sa le punem in paractica. De cate ori ma impotmolesc sa zic asa, de atatea ori ma gandesc la ei, la de cate ori au vrut a renunta si totusi au mers mai departe pentru a urma un vis. Ma gandesc la un idol al meu, la Donalt Trump, care ne sugereaza sa nu renuntam niciodata. El povesteste in cartea sa “Sa nu renunti niciodata” ca ar fi vrut de multe ori a renunta, insa da si sfatul de a nu te lasa prins in aceasta capcana a renuntarii, pentru ca reusita este dincolo de aceasta renuntare, e in urmatoarea zi dupa ce nu te-ai dat batut. Multi esueaza, tocmai pntru faptul ca se dau batuti cu 10 m inainte de finalul cursei. Conteaza sa ramai in cursa pana la final si chiar daca nu iesi invingator azi, maine vei fi invingator si frumusetea este lectia si experienta…

Va urez in continuare, sarbatori si impliniri si nu uitati…. Nu renuntati niciodata! la visul si la ceea ce va doriti. Meritati. Vreti.  Puteti

De mana cu mine

Privesc in urma, privesc inainte nu inainte de a-mi arunca o privire in prezent. Ieri aveam un vis, azi el s-a schimbat pentru in cel de maine… si ce-a fost ieri, azi poate fi materializat si dus mai departe. Ma stradui sa inteleg cine sunt eu cu adevarat. Cine am fost ieri cand eram doar un copil in ceea ce priveste viata, cunostintele experientele. Cine eram eu cand nu cunosteam frica si ajungeam la materializarile visurilor mele mult, mult mai rapid. Si atunci si acum Legea atractiei au functionat si functioneaza, insa pe masaura ce inintam in varsta ne dam seama ca ceva s-a schimbat.

Ne motivam insufiecientile de azi, dand vina pe sistem, pe cei din jur, pe soarta, uneori chiar ajungem sa dam vina pe divinitate. Fugim de toti ajungand in final sa fugim de noi insine. Nu ne mai recunoastem in spatele hainelor si machiajelor, ne punem masti peste masti, astfel ca diamantul din spatele acestor invelisuri sa fie sufocat si ingropat sub straturi, straturi de noroi.

Fugim de noi insine pentru a fugii de altii si pentru a nu privii realitatea vietii ce ne inconjoara. Ajungem sa nu mai vedem fericirea si bucurila naturii, a nasterii, a copiilor si ne parasim pe noi si sufeltul nostru. Ajungem sa alergam prin ceata groasa si densa, tocmai pentru ca valul de ceata este inaintea si inapoia noastra. Nici macar nu intindem mana sa dam la o parte acest strat. Aruncam gunoiul inaintea si inapoia noastra, cu gandul ca il va strange cineva, insa si acel cineva gandeste la fel si astfel ajungem ca prin copiii nostrii sa traim in sistemul nonvalorilor si al falselor modele de viata, sa ne fie frica sa ne privim cu ochii de copil in oglinda sufletului pentru ca in final sa ne abandonam sufletul in decorul consumerismului.

Adevaratul diamant, insa se afla in spatele acestor valuri de matase, ceata si consumerism cu care ne-am inconjurat de-a lungul existentei noastr. Solutia e simpla, magica, distractiva, la indemana tuturor, a mea si a ta si a tuturor. O calatorie in adancul sufletului tau te poate salva de ceea ce esti azi si te poate duce inspre maine cu demnitate. Acolo la adancimea sufletului descoperi adevaratele tale valori, pasiuni si aptitudini, inveti cu tine de mana ce valori sa oferi copilului si societatii. Ineveti tu cu tine lectia cunoasterii de sine si maine vei fi alt om, apote vei fi acela la care ai visat ani de zile, insa nu ai avut inca revelatia a ceea esti si cum poti deveni. Calatoria inspre tine te purifica si te ajuta sa privesti oamanii ce te inconjoara, lucrulrile si totul pana la urma cu altii ochi. Vei intelege sentimentul Legii atractiei si realiatea de ieri, de azi, de maine iti da raspunsuri la care nu te astepti, insa Sinele ti le releva.

Toate acestea se afla n noi, numai ca in goana noastra am uitat si le-am ingropat de mult. Alergam dupa himere, dupa Fata Morgana, pentru a ne trezi intr-un final insingurati si tristi.

Zambetul nostru face cat o mie de cuvinte. O imbratisare de-a noastra poate intoarce pe cineva dintr-o depresie crunta si atunci de ce sa nu profitam de aceste daruri minunate oferite de Univers pentru a lucra din nou cu valorile Universale.

Va invit si pe voi la introspectie pentru a vedea usa catre autocunoastere si liniste, usa catre pace aici pe pamant.

Pana data viitoare, va doresc “drum drept si lumina” intru caluzirea pasilor vostrii. Va invit la comentarii, sugestii pentru articole viitoare.

Dar divin – responsabilitatea

De ce renuntam la primul esec la prima eroare? Suntem construiti pe aceste valori, mai bine spus, non-valori. Ni se implementeaya zi de zi, de la cea mai ferageda varste, ca o greseala e o calamitate. Daca in primii doi ani de viata primim aproape numai incurajari, pe masura ce inaintam in varsta piedicile, nu-urile, si pierderea viselor devin frecvente si apasatoare. Ajungem la maturitate si la senectute impovarati cu dureri ce nu se rostesc, plini de frustari si neajunsuri tocmai din cauza traumelor, a neasumarilor si impovararea altora. Suntem incurajati la scoala sa dam vina pe celalalt. El m-a impins sa sparg un geam, spre exemplu, fara a ne intreba ce am facut noi de am atras acel comportamant… Cautam explicatii in afara noastra pentru greselile facute de noi, asa fiind invatati… si antrenati.

Ar trebui sa privim cu seninatate greselile, sa vedem unde am gresit, de ce am executat intr-un fel si nu in alt mod. De fiecare data cand gresim, decat sa dam vina pe altii, mai corect ar fi sa ne revedem situatia, cum am actionat gresit si sa gasim solutii de a imbunatatii si depasii situatia.

“Acolo unde noi nu avem solutii, Dumnezeu are 1000”! Sa tinem minte acest citat si sa cerem ajutor divin pentru a gasii solutii atunci cand ajungem intr-o situatie mai dificila…

Cu spernata ca incet, incet vom fi mai responsabili va las si va urey toate cele bune. Va astept cu sugestii pentru articole urmatoare, cu comentarii.

Inspre mine insumi

Sunt un om. am frustrari, emotii, oameni, fapte si intamplari uitate, de iertat si de trecut cu vederea…. Calatoria cu tine, inspre  tine cu   tine insotit de o calauza ce poate ingerul tau pazitor caruia ii ceri sprijinul poate fi benefic pentru toata lumea. Avem multe de rezolavat din trecutul nostru, iar cand suntem copii si citim basmele ne gandim si suntem convinsi ca pot exista minuni. Minunile suntem de fapt noi si fiecare dintre noi. “Minune ca esti, minune ca sunt”.

Brandon Bays are si in Romania traineri pregatiti sa nsoteasca pe cei care isi doresc sa regaseasca pacea si linistea de inceput. Multi ar intreba poate de ce sa regasim pacea si linistea de inceput. Suntem nevoiti mai devreme sau mai tarziu. Ne iertam pe noi, ii iertam pe cei cu care am reactionat pentru a putea trece peste suferinte fizice si emotionale acumulate in mental, in subconstient. Bagajul carat atunci cand ajungem la varsta senectutii ne copleseste. Ajungem mai devreme sau mai tarziu sa fim incovoiati de griji, nevoi si dureri fizice pornite tocmai din dureri ce nu se spun.

Metoda “Calatoria” semnata de Brandon Bays este libera, usoara, la indemana oricaruia dintre noi. Prin acest proces de fapt ne regasim, ne adunam si revenim acasa. Insa de aceasta data revenim mai voiosi, mai increezatori in fortele proprii. Calauziti sau nu, insotiti sau nu de persoane mai mult sau mai putin cunoscute, increzatori si curajosi ne infruntam temerile pentru nu le mai repeta….

Va indemn sa va confruntati cu propriile voastre temeri, sa va infruntati curajosi “dureri ce nu se spun”, sa va puteti ierta pe voi pentru greseli de care acum nu sunteti constienti pentru a putea trece la etapa urmatoare, a iertarii celor din jur cu care ati interactionat fie si pentru o singura data in viata. Procesul in sine este binefacator, inaltator si chiar daca veti deveni “dependent” nu vi se va intampla nimic decat o imbunatatire a vietii voastre personalae si in comun. 

 

Cand te rogi esti liber de tine si se umple cu harul divin, pofta, dorinta ar trebui sa se indrepte spre interior si spre Dumnezeu. Vom putea alege in cunostinta de cauza. Procesul poate fi farul nostru calauzitotr. Aveti incredere! Atunci cand auziti de un semninar cu traineri din echipa lui Brandon Bays sa fie prezenti. Infruntarea temerilor nu este neprielnica. 

Increderea vine din noi. Cunoscandu-ne pe noi ne putem indrepta privirea catre lucruri placute, iar atunci cand nu putem multum pe toata lumea putem fi impacati cu noi insine. Fi impacat cu tine pentru a fi ghdat de Universul care iti e prieten, nu dusman.

Poti beneficia de ghidare pentru a te regasi pe tine. Cand esti pregatit si doresti sa treci dincolo de un anume prag al viatii tale, cauta o echipa Brandon Bays.

Constiinta si subconstientul – diamante neslefuite

Fiecare dintre noi, de mici copii avem vise…. care mai devreme sau mai tarziu le realizam sau nu. Insa in momentul cand visul e abandonat sau rupt de noi sau de altii apare frustrarea… Si daca? Daca l-as fi realizat unde as fi fost azi? Adesea ne intrebam aceste lucruri, insa de fiecare data sau de cele mai multe ori ne lasam purtati de valurile si de visele altora reprimand pe cele proprii. Dam visele noastre l o parte pentru a munci la visele altora si ne trezim reprimandu-ne gandurile noastre, visele noastre. In final tot reprimand si taind in carnea viselor ne trezim cu sechele fizice, mentale mai mari sau mai mici, cu tare si cu dururi ce nu se spun. Muncim pentru altii, ne inlaturam pe noi din ecuatie. Sistemul nostru de valori in loc sa incurajeze constientizarea lucrul in echipa, incurajeaza competitia si iarasi competitia. Nu ne dam seama cand nu mai suntem in competitie cu noi si intram in cealata competitie cu cei din jur, cu cei care fac parte la un momnt dat cu viata noastra. In copilarie intram in competitie cu colegii, la maturitate sau mai devreme se adauga si familia in care nu ne mai regasim datorita valorilor diferite, iar la maturitate suntem in competitie cu vecinii, cu colegii, cu seful…. si cu cine nu gandesti…

Astfel sistemul de valori ar trebui schimbat. Ar trebui sa ne invatam copiii sa cunoasca responsabilitatea sa cunoasca valoarea proprie si valoarea colegilor, sa nu se lasa condusi de interese meschine. A nu ne urma visul ne urmareste… ne alaerga. Cine munceste la visul propriu e fericit. Cine se dedica cu pasiune drumului personal ceilalti din jur il percep a fi un lunatic, insa de cele mai  multe ori isi urmeaza visul si sunt impacati cu sine si cu cei din jur. Nu vreau, nu pot sunt cuvinte care ne urmaresc obsesiv in drumul nostru pe viata si ar trebui sa avem curajul a ne infrunta cu credinta temerile, a ni le insusi pentru a le depasii.

In frustarile noastre in iresponsabilitatea proprie dam vina pe altii, nu cautam in sinele nostru, cautam sa multumim pe altii si in cele din urma pe noi. In loc sa ne urmam pasiunea proprie urmam visele altora reprimandu-le pe cele proprii. 

Daca v-ati regasit in aceste randuri si nu sunteti multumiti cu realizarile proprii, va invit sa faceti “Calatoria” alaturi de echipa de coaching din Targoviste pe 22 martie. Mai multe manaunte penru cei interesati gasiti pe pagina principala coaching in Targoviste.

Va astept cu sugestii si comentarii Toate cele bune. Iar barbatilor din vata noastra, azi, fiind ziua lor, le urez multa intelepciune, si sanatate alaturi de cei de care sunt inconjurati.

Un cadou de martisor – Cum sa fi tu fara sa ii superi pe altii?

Cu totii ne-am intrebat adesea cum sa impacam si capra si varza…. de cele mai multe ori eu, sau noi, sau voi ati fost cei frustrati pentru ca nu ne-a iesit. Cel mai de pret cadou pentru noi, dar si pentru ceilalti este sa invatam cand sa spunem NU. A spune Nu, nu inseamna ca ii nedreptatim pe ceilalti, sau ii ironizam sau ca nu ii bagam in seama. Din contra. Le facem un mare bine, responsabilizandu-i pe ei pentru acel lucru pe care noi ar trebui sa il facem. A nu muncii in locul altuia nu inseamna mai putina iubire. A ne acorda mai mult timp pentru noi si pentru activitatile personale inseamna de fapt responsabilizare si stima de sine. A spune Nu inseamna a avea grija de persoana ta. Nu te impacienta cand ar trebui sa spui Nu si de fapt se intampla a spune Da. E un inceput si cu exercitiu cu timpul vei invata ca tu esti mai important decat celalalt. A spune Nu, nun inseamna mai putin ajutor pentru celalalt. Timpul tau iti apartine nu ii apartine. Dupa ce iti rezolvi tu treburile ii poti ajuta si pe ceilalti. Unii pot spune ca am doza de egoism, insa eu nu privesc asa lucrurile. Si va urez ca nici voi sa nu priviti din aceasta perspectiva lucrurile. Ai grija in primul rand de tine, pentru a-i ajuta si pe altii sa ii faci sa inteleaga ca mai mult respect fata de sine nu inseamna indolenta.

Poti. Meriti. Vrei sa ii ajuti pe altii. OK. Un gest frumos, insa nu te lasa pe tine, nu te abandona pe tine pentru a te pune in slujba altuia sau a altora pentru ca te poti pierde pe tine prin hatisul raspunsurilor DA.

Iti urez draga cititorule o primavara frumoasa, indepliniri si impliniri de vise si mult mai multa responsabilitate in ceea ce priveste viata TA. Responsabilizarea nu inseamna abandonul celorlalti. Inseamna respect fata de sine pentru a putea avea si fata de ceilalti acelasi respect. Si in Biblie Isus ii invata pe apostoli si pe toti cei cu care vine in contact sa pescuiasca nu sa stepte pestele din fata altora….

Responsabilizarea inseamna LIBERTATE.

Astept comentariile voastre si sugestii pentru materialele viitoare. Daca va intereseaza un subiect anume dati sugestii. Primavara inc asa, in suflet si in gand…. LA MULTI ANI!